Cartiaudio.eu

Califul din Bagdad sedea intr o frumoasa dupa amiaza comod pe canapeaua sa; atipise putin pentru ca ziua era dogoritoare si acum, dupa ce trasese un pui de somn, parea chiar bine dispus. In astfel de momente puteai sa discuti cu el pe indelete, pentru ca era bland si bucuros de oaspeti. De aceea, Marele Vizir il vizita in fiecare zi la aceasta ora. Doamne, nu stiu daca am sau nu o fata pos

Era odata un biet crestin sarac si c o droaie de copii marunti. Toata avutia lui era gura femeii si a copiilor care tipau de fiece. Guri framande si pace buna. La Ignat vru sa taie porcul. Dar cu cine? Muierea lui era cu mainele legate. Nevoia i facu sa se gandeasca la vecin, un vecin ciudat de tot. Batran, singur cuc, uscat, ducand o viata de pravoslavnic, de pustnic, de sfant in toata lege

Fum pe cosul Hagiului nu s a pomenit. Ridice viscolul nametii pana la stresini. Apele sa inghete tun. Treaba lor Hagiul nu vrea sa stie de crapa pietrile la gerul Bobotezei, nici daca in iulie turbeaza canii de caldura. Iarna tremura, vara gafuie. Leana tace si inghite in sec. E saraca. N are pe nimeni. Tace, ca batranul, de se manie, striga, tranteste usile, apoi se arunca in pat si se vaieta

Cei cinci prieteni terminau de cinat, cinci oameni de lume, maturi, bogati, trei insurati, doi ramasi burlaci. Unul dintre cei mai voiosi era Joseph de Bardon, un celibatar care traia viata pariziana intr un mod deplin si cat se poate de fantezit. Joseph de Bardon era oratorul cinei. Avea intotdeauna pregatita cate o poveste pe care ceilalti o asteptau si pe care el se apuca s o depene fara

Draga Sfinte Nicolae Stiu ca sunt un pic cam mare Ca s astept sa mi pui in zori Bunatati in pantofiori. Insa tot te rog ceva: Azi pun inaintea Ta, Ghetele inimii mele, Ca sa le umpli pe ele Cu daruri duhovnicesti Din camarile ceresti.

In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tanara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile.

In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tanara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile.

In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tanara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile.

In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tanara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile.

In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tanara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile.

In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tanara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile.

In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tanara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile.

Bunicul sta pe prispa. Se gandeste. La ce se gandeste? La nimic. Enumera florile care cad. Se uita n fundul gradinii. Se scarpina n cap. Iar enumera florile scuturate de adiere. Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe; sprincenele, mustatile, barba... peste toate au nins anii multi si grei. Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori.

O vaz, ca prin vis. O vaz limpede, asa cum era. Nalta, uscativa, cu parul alb si cret, cu ochii caprui, cu gura stransa si cu buza de sus crestata in dinti de pieptene, de la nas in jos. Cum deschidea poarta, ii saream inainte.

Se zice ca odata norocul si mintea s au prins sa mearga impreuna la drum si au plecat amandoi intr o calatorie. Ziua intreaga au tot mers ei pe un drumeag de tara, plin de colb, si mai cu vorba, mai cu gluma, iata ca soarele se ascunde de dupa un deal, si noaptea i apuca pe cei doi calatori in mijlocul drumului, departe de satul la care gandeau ca vor ajunge ca sa innopteze acolo.

Veti gasi scrise aici Povestiri mari si mai mici Despre vulpi, arici, purcei, Ursi, broscoi si dovlecei. Toate va pun inaine O oglinda ce nu minte. Unde patimile toate, Fara mila s aratate. S ar putea sa va vedeti Asa cum de fapt sunteti. Si nu cum ati vrea sa fiti, Ei, mai vreti sa le cititi?

M am dus la Sf. Ion sa fac o vizita doamnei Maria Popescu, o veche prietina, ca s o felicit pentru onomastica unicului sau fiu, Ionel Popescu, un copilas foarte dragut de vreo opt anisori. N am voit sa merg cu mana goala si i am dus baietelului o minge foarte mare de cauciuc si foarte elastica. Atentiunea mea a facut mare placere amicei mele si mai ales copilului, pe care l am gasit imbrac

Au fost odata ntr o scoala de provincie doi buni camarazi: Nita Ghitescu si Ghita Nitescu. Amandoi erau potriviti la nvatatura si la purtare. Nita insa se deosibea, si nu numai de Ghita, dar chiar de toti copiii ceilalti, prin talentul lui la scris, de care se minuna cu drept cuvant toata lumea.

Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta, mam mare, mamitica si tanti Mita au promis tanarului Goe sa l duca n Bucuresti de 10 mai. Putin ne importa daca aceste trei dame se hotarasc a parasi locul lor spre a veni in Capitala numai de hatarul fiului si nepotelului lor. Destul ca foarte de dimineata, dumnealor, frumos gatite, impreuna cu tanarul Goe, asteapta cu multa nerabdare, pe peronul di

Noua ceasuri si noua minute... Peste sase minute pleaca trenul. Un minut inca si se nchide casa. Repede mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt in vagon. O dama singura, si fumeaza, atat mai bine Intru si salut, cand auz o maraitura si vaz aparand dintr un paneras de langa cocoana capul unui catel latos, plin de funde de panglici rosii si albastre.